Relief, Sol și Clima

30 January 2018

Relief

Sub aspect geomorfologic, comuna Panticeu este situată în zona internă a Podișului Someșan, în subunitatea „Dealurile Clujului și Borșei”. Relieful comunei este definit de o succesiune de dealuri, cu altitudine medie de aproximativ 450 m și văi: Cubleșu someșan (599,6 m), Dealul Rotunda (560 m), Dealul Tigloi (525 m), Dealul Micusului (532 m), Dealul Vulturu (607,7 m), Dealul Cocovei (595 m), Dealul Măguri (591 m), Dealul Osoaia (576 m), și în zona de confluență a văii Altitudinea maximă întâlnită pe teritoriul comunei este de 591 m în Dealul Domba situat între Panticeu, Cubleșu Someșan și Dârja, iar altitudinea vetrei satului Panticeu este de 350 m față de nivelul mării.

Solul

Pe teritoriul comunei Panticeu predomină 9 tipuri de sol și mai multe subtipuri, toate grupate în 5 clase: molisoluri, agriluvisoluri, cambisoluri, soluri hidromorfe și soluri neevoluate (trunchiate). Solul comunei este pretabil pentru pomicultură, viticultură și legumicultură. Clasa molisolurilor este caracterizată de soluri tinere, formate sub păduri de stejari și pajiști stepizate. Se disting prin culoarea închisă. Clasa agriluvisoluri este reprezentată prin soluri brune lucive și luvisoluri albice. Sunt soluri relativ vechi. Roca mamă este formată din argilă nisipoasă și luturi. Prezintă fertilizări și amendamente cu calcar. Clasa solurilor hidromorfe include solul negru clinohidromorf, cel mai extins ca repartiție, dar apar și soluri gleice în arealele cu exces de umezeală. Solul negru clinohidromorf, se dezvoltă de regulă în treimea inferioară a versanților slab înclinați și în lungul luncilor cu umiditate excesivă. Clasa solurilor neevoluate și trunchiate include regosolurile și cele aluvionale (tipice și gleizate, protosoluri aluviale). În această clasă intră și solurile care au o structură bine diferențiată, dar au fost trunchiate prin eroziune sau au fost puternic influențate de acțiunile oamenilor.

Clima

Datorită poziției geografice a comunei Panticeu în sectorul nord vestic al țării, clima acesteia este continental moderată. În timpul iernii predomină masele de aer maritim-polar sau maritim-arctic din nord-vest, iar vara masele de aer cald, dinspre sud-vest, din cadrul activității ciclonice nord mediteraneene. Relieful creează unele diferențieri locale, prin energia sa între Valea Lonei și interfluviile majore sau secundare cât și prin canalizarea aerului în lungul văii. Valorile radiației solare sunt în medie de 116 – 117 kcal/cmp/an cu diferențieri în funcție de expoziția și înclinarea versanților. Temperatura medie anuală este de aproximativ 8o C, 8,1o C – 8,2o C pe axul văii și puțin sub 8o C pe fâșia dealurilor înalte. Temperaturile medii ale lunilor extreme (ianuarie-februarie) circa 4o C și respectiv 18o C determină o amplitudine termică de 22o – 23o C. Temperaturile extreme oscilează de la + 30o C până la -30o C. Numărul mediu de zile cu cer acoperit este de aproximativ 160 de zile. Precipitațiile medii multianuale sunt cuprinse între 700 – 800 mm pe interfluviile majore și între 600 – 700 mm în regiunile joase

Flora și Fauna

Vegetația forestieră a comunei Panticeu este dominată de etajul pădurilor de stejar, iar pe dealurile înalte, sunt păduri de fag și păduri de amestec. Pădurile apar în areale dispersate ocupând, de regulă interfluviile și treimea superioară a versanților. În etajul stejarului, speciile dominante sunt: cerul, carpenul, gorunul și stejarul. La altitudinea de peste 500 m, pe versanții umbriți predomină fagul, carpenul, gorunul și paltinul. De asemenea este întâlnit teiul, frasinul, ulmul și cireșul sălbatic. La marginea pădurii și poienelor, sunt întâlniți arbuști precum: socul negru, alunul, cornul, sângerul, păducelul și murul de pădure. Vegetația de luncă include specii hidrofile și mezofile. Speciile lemnoase specific sunt: răchita și salcia, plopul și local arinul negru. În flora ierboasă predomină, plantele hidrofile: rogozul, stânjenelul de baltă, pipiriguțul, trestia, specii mezofile, murul de apă și trifoiul. Vegetația naturală din terenurile agricole, lunci și versanți este reprezentată de plante ierboase pir, volbura, traista ciobanului, păpădia, pălămida, izma broaștei și ciulinul; arbuști: porumbarul și păducelul. În locurile umede și umbroase predomină brusturele și urzica mare. Vegetația versanților și interfluviilor este constituită frecvent din pajiști cu caracter stepic determinat de litologie și păduri. Învelișul ierbos este alcătuit din plante ce aparțin familiilor component graminee, leguminoase, crucifere, umbelifere etc. precum: păiușul, iarba vântului și firuța de livadă. Condițiile edifice, relative uniforme și mobilitatea accentuată face ca fauna comunei Panticeu să fie relativ uniformă, fără a exista o zonalitate, asemeni vegetației. Dintre speciile cinegetice, pe teritoriul comunei viețuiesc: iepurele, vulpea, mistrețul, lupul, căprioara, viezurele și veverița, iar speciile de păsări predominante sunt: coțofana, ciocănitoarea, și mierla. De asemenea, din fauna comunei Panticeu fac parte numeroase reptile specific arealului pădurilor de foioase și fânețelor

Reteaua Hidrografica

Hidrografia comunei Panticeu aparține bazinului Someșu Mic, prin colectorul principal Valea Lonei, cu o lungime totală de 37 km, din care aproximativ 8 km traversează comuna. Valea Lonei pe teritoriul comunei are următorii afluenți: Groapa Gomboșoaiei cu o lungime de 10 km, care izvorăște de sub Dealul Cocovei, Coasta Boncadului și Dealul Măguri; Valea Micusului, cursul inferior al Elciului și Valea Cubleșului cu izvoarele sub Dealul Rotunda. Debitul mediu anual al Lonei pe teritoriul comunei este sub 1 mc/s. Afluenții acestuia au un curs semipermanent și în anii secetoși seacă. Alimentarea cu apă este pluvionială. Debitele maxime sunt înregistrate primăvara și la începutul verii, perioada când este înregistrat și maximul pluviometric. Debitele minime se realizează la sfârșitul verii și la începutul toamnei. Fenomenele de inundație sunt legate de ploile torențiale, când se realizează scurgeri rapide de pe versanți. Apele freatice au un caracter lenticular. La contactul litologic (gresii, nisipuri, argile și marne) apar izvoare sau linii de izvoare care pot constitui surse de alimentare cu apă pentru localități.